„Sălbatice”, ciudate sau amuzante. Am vizitat Muzeul Mașinăriilor Sexuale de la Praga și îți arătăm erotismul din trecut

Plăcere, dorință, orgasm. Pe parcursul evoluției umane, indiferent de perioada și anul din calendar, oamenii divinizau penisul și vaginul. Organele genitale au devenit un cult aparte pentru cei și cele care își cunosc propriul corp și sunt însetați (însetate) de plăcere. Pentru că plăcerea ne limpezește gândirea, contribuie la procesul de evoluție și creativitate, tiranii care promovau anumite regimuri politice inhibau, iar în unele țări continue să inhibe dorința naturală de a vrea, a primi și a oferi plăcere.

În URSS, de exemplu, sex nu exista pentru plăcere, sexul era o formă de procreare. Unele culte religioase, de asemenea, cataloghează orice formă de sex sau acțiune cu tentă sexuală realizată pentru plăcere și nu neapărat pentru a da naștere urmașilor – o formă de păcătuire împotriva divinității. Dar acest material nu e despre asta, ci despre exprimarea liberă a sexualității, despre gâdilarea imaginației și despre inventivitatea persoanelor care conștientizau importanța unui orgasm bun.

Am fost la Muzeul Mașinăriilor Sexuale de la Praga, care este unicul muzeu din lume dedicat în exclusivitate mașinăriilor sexuale. În muzeu, sunt accesibile publicului larg peste 200 de exponate, iar cele mai vechi ofereau emoții și experiențe de neuitat încă din secolul XVI. Biletul la muzeu costă 250 de coroane cehe (aproximativ 200 de lei) pentru maturi și 150 de coroane cehe (aproximativ 120 de lei) pentru studenți. Intrarea în muzeu este permisă de la vârsta de 18 ani. Și, cu siguranță, în cele mai bune tradiții ale locurilor care se presupun a avea vreo legătură cu sexul, muzeul se distinge prin tipicul design roșu. Poate autorii și-au dorit o asemănare cu bordelurile din trecut, cu felinarele roșii, dar perversitatea impusă culorii nu mi se pare onestă în raport cu aceasta.

Muzeul înglobează trei etaje de istorie a mașinăriilor sexuale. Expoziția începe de sus, pentru ca, într-un sfârșit, să se încheie într-o sală de cinema la care veți avea oportunitatea să urmăriți filme porno din 1920. De fapt, e greu de spus de unde anume începe expoziția, săgețile ajutătoare arătau spre odaia de sus, pe când eu cred că puteți să analizați exponatele indiferent de etajul ales. 

În continuare, voi descrie mașinăriile și practicile sexuale din trecut care mi-au trezit curiozitatea într-un mod aparte. Cu siguranță, dacă alegeți să faceți o vizită la muzeu, veți putea identifica cu ușurință și alte practici curioase.

Peruci pubiene

Tunderea/epilarea părului pubian nu este un moft modern după cum tindem să credem. Încă din 1450, femeile își tundeau podoaba pubiană pentru a lupta cu pediculoza (păduchele pubian), respectiv pentru a-și menține igiena intimă. Totodată, în secolul XV, lipseau modalitățile de protejare împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, respectiv, pentru a ascunde sau pentru a masca urmările unei ITS (de exemplu sifilis), doamnele purtau peruci pubiene.

Tron pentru coprofagie

Plimbându-ne prin muzeu, am dat de un scaun tare interesant. Inițial, bănuiam că ar fi utilizat pentru sexul oral, după care, după ce toți și-au exprimat opiniile, am mers să citim și să descoperim misterul. Tronul pe care îl vedeam era un dispozitiv pentru amatorii de coprofagie, fetish prin care o persoană simte plăcere sexuală în momentul în care cineva urinează sau eliberează masele fecale peste dânsul/dânsa.

Antimasturbator

Se pare că masturbarea nu mereu era o activitate practicată pentru a descoperi propriul corp și punctele care aduc plăcerea. În muzeu, am găsit un antimasturbator pe care părinții îl foloseau pentru a împiedica dorințele sexuale ale adolescenților.

Dispozitivul era creat dintr-un inel care se îmbrăca pe penisul adolescentului. Inelul era unit la un dispozitiv electric care se afla în dormitorul părinților. Respectiv, de fiecare dată când adolescentul avea o erecție, părinții erau înștiințați printr-un sunet specific.

Centură de castitate pentru bărbați

O noutate pentru mine personal a fost existența unei centuri de castitate nu doar pentru femei, dar și pentru bărbați. Deși ne-ar plăcea să credem că aceste centuri erau folosite pentru un scop „nobil” (de a păstra virginitatea), de fapt, ele erau pe larg întrebuințate în jocurile BDSM. Apropo, pentru amatorii acestui tip de sex, în Muzeul Mașinăriilor Sexuale, veți găsi o odaie întreagă dedicată BDSM-ului.

Dildo-uri

Și cu siguranță o sumedenie de dildo-uri de toate formele, mărimile, lungimile, din diferite materiale – din fier, din lemn, din sticlă –, manuale, electrice, cu imitare de păr, pentru orice preferință. După experiența de a vedea cu ce instrumente se satisfăceau femeile și nu doar acum sute de ani, ne-am bucurat enorm de dezvoltarea industriei și de apariția siliconului medicinal. Nu de alta, dar nu cred că pe cineva încântă ideea de a avea o așchie în vagin sau în anus sau de a prinde vreo rugină din cauza umidității crescute.

Filme porno

Ultima odaie era un minicinematograf în care, desigur, se proiecta un film porno. Filmul era din 1920 (fiind printre primele filme porno realizate), realizat de o echipă de regizori din Spania. Dacă trecem filmul prin prisma accesibilității din prezent la porno și la discuțiile libere despre sex, ne-ar părea că proiecția e o comedie din categoria „așa nu”. Trebuie să recunoaștem că pentru privitorii contemporani, filmul era amuzant, jocul actorilor era foarte prost, montarea de o calitate și mai rea, iar penisul eroului principal nu se înțelegea din ce material este făcut (noi am presupus că s-a folosit un dildo din lemn, pentru ca să arate mai impresionant la cameră). Deci dacă am da o notă acestui film din perspectiva comparării cu industria porno contemporană, proiecția ar lua mai puțin de zero puncte.

În schimb, dacă am analiza filmul din perspectiva tabuurilor din anii ’20 ai secolului trecut, cred că această operă de artă excita mii de spanioli și spaniole, care veneau la cinematograf să vadă proiecția. Aceste filme, erau o adevărată revoluție sexuală în arta de a primi și de a oferi plăcere. Tot din film învățăm că „indecențele” – sex în trei, sex oral, masturbare etc. – sunt atribuite pe nedrept societății contemporane.

Noi am râs mult la film, iar concluzia pe care am făcut-o în urma vizitării muzeului a fost foarte simplă: oamenii mereu au apreciat plăcerea trupească și au încercat să identifice, din toate timpurile, metode pentru a intensifica orgasmele.

Membrii și membrele echipei #diez, despre Muzeul Mașinăriilor Sexuale de la Praga

După cum am menționat anterior, vizita la muzeu a făcut parte dintr-un teambuilding, respectiv ar fi cazul să dau cuvânt colegilor (colegelor) mei (mele) să împărtășească experiența vizitei.

Liubomir Guțu a făcut o descoperire pentru sine, el a realizat că oamenii mereu au căutat moduri de a-și satisface necesitățile fizice. „Vizita la muzeu mi-a dat posibilitatea să cunosc cum au arătat jucăriile sexuale în trecut. Am realizat un lucru. Atât pe atunci, cât și în prezent, acestea reprezintă o diversitate mai mare pentru femei decât pentru bărbați. Printre exponatele prezentate acolo, cel mai tare m-a lăsat uimit dispozitivul anitmasturbator pentru adolescenți. Aș recomanda să viziteze acest muzeu acei oameni care sunt la per tu cu propria sexualitate și care doresc să cunoască cum s-a dezvoltat această industrie. Acest muzeu nu promovează perversitatea și relațiile sexuale neprotejate, ci diversitatea sexuală și plăcerile emoțională și fizică.”

Elena Baranov a menționat că preferă să se plimbe prin muzee de una singură, dar de această dată, nu este sigură că ar fi vrut să meargă singură la acest muzeu. „Mi-a părut o experiențe interesantă anume din motiv că a fost o vizită de grup. A fost interesant și amuzant să descoperim și să discutăm despre experiențele pe care le aveau oamenii în trecut. Pe alocuri, mi-au părut «sălbatice», nu prea înțelegeam cum niște obiecte sau instalații atât de barbare pot provoca plăcere, însă oamenii mereu au fost ciudați și cred că asta explică multe lucruri.

Atenția mea a fost prinsă cel mai mult de câteva exponate care nu erau despre plăcere, ci despre chinuri și despre îngrădirea libertății: antimasturbator, instalații pentru femeile căsătorite (nu țin minte cum se numesc, dar este vorba despre chestii din fier aplicate în zona vaginului pentru ca femeia să nu cadă în «păcat») și corsetele din fier (cu acestea femeile își deformau coastele pentru a intra «în standarde»). M-am gândit că oamenii trăiau cu percepția că sexul e cel mai mare rău și trebuie ocolit, iar pe de altă parte, încercau să-l diversifice în tot felul. Ironic. Ah da, și filmul erotic. A fost foarte amuzant, alt adjectiv aici nu se potrivește.”

Petru Beșleaga a rămas impresionat de mașinării, pe care le-ar cataloga drept opere de artă. „A fost prima mea vizită la un astfel de muzeu, nici nu știam că ele în teorie ar exista. Multe lucruri din Sex Machines Museum mi-au părut curioase, dar cel mai mult am apreciat ingeniozitatea oamenilor de acum câteva zeci de ani de a se relaxa prin intermediul jucăriilor sexuale. Adevărate capodopere de artă (și aici nu glumesc). Un sex-shop modern deja îmi va părea plictisitor în comparație cu mașinăriile plăcerii de diferite forme, dimensiuni și predestinare pe care le-am văzut. Pentru o cultură sexuală generală și pentru a fi convinși de faptul că sexul a existat în toate timpurile, nu doar în prezent, așa cum cred unii, vă recomand cu certitudine, când veți fi în Praga, să vizitați Sex Machines Museum.”

Lily Zdibneac ar da nota 8 acestui muzeu, pentru că unele momente ar trebui să fie îmbunătățite pentru a avea o experiență mai amplă. „Это был первый такого рода музей в моей жизни! Мне было интересно. Понравилось, что представлена эволюция секс машин. Всегда интересно посмотреть что было раньше, как этим пользовались! Только ожидала, что в конце будет представлено что-то из современных экспонатов. Да, у всех есть интернет, но вживую всегда интереснее увидеть то, что видел в порно, в сети или то, о существование чего ты даже не подозревал! 8 из 10 для меня, но если будете в Праге, то посетить стоит.

Constantin Topală menționează că muzeul merită vizitat din perspectiva perceperii sexualității și a evoluției acesteia. „Un muzeu neobișnuit și interesant care merită vizitat. Este locul potrivit pentru persoanele care spun că, în timpurile vechi, oamenii erau mai puțin perverși și nici nu știau ce-i asta sex.”

Noi am petrecut în muzeu aproximativ o oră, e mult sau puțin, nu știm. Cert este că traversam odăile muzeului doar după ce analizam în detalii toate exponatele, discutam între noi posibilele utilizări în prezent, ne miram de cât de barbare arată unele și pe cât de drăguțe par altele. Cel mai mult timp am petrecut în minicinematograful muzeul și cu greu ne-am lăsat duși de acolo, deși din 1920, filmul porno arătat avea un vino-ncoa aparte, care ne făcea să îl comentăm în voce tare. Noroc, că eram unicii vizitatori.